Legenda stejarului din Borzești, a cărui trunchi se află în biserica “Adormirea Maicii Domnului”

Borzești era un sat din județul Bacău, astăzi, acesta a devenit unul dintre cartierele orașului Onești. Aici s-a născut și a copilărit Ștefan cel Mare. Biserica din Borzești poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și a fost construită din inițiativa lui Ștefan cel Mare între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494.

Ștefan cel Mare a ridicat biserica împreună cu fiul său, Alexandru. Biserica din Borzești a fost construită de Ștefan cel Mare, în amintirea prietenului său din copilărie, Gheorghiță, omorât aici de către tătari. Acest eveniment este păstrat în legendele locului care spun că Gheorghiță a murit în acest loc răpus de săgețile tătarilor.

Biserica din Borzești este renumită pentru legenda ce gravitează asupra ei. Se spune ca este singura biserică ridicată de Ștefan cel Mare nu pentru a comemora o victorie, ci în amintirea prietenului său, Gheorghiță, omorât de tătari în acest loc. Se spune că Ștefan cel Mare a copilărit mult timp pe Valea Trotușului, iar din toată țara Moldovei cel mai mult el îndrăgea Borzeștiul.

De Borzești se legau multe amintiri de-ale voievodului, căci împreună cu alți copii de răzeși Ștefan obișnuia să se joace de-a moldovenii și tătarii în jurul unui stejar falnic, cu coroană rotundă și gros cât să-l cuprindă patru oameni. Jocurile copiilor reflectau vrăjmășiile vremii, ei împărțindu-se în două tabere adverse, ce aveau drept căpetenie pe Ștefăniță, pentru ceata de moldoveni, și pe Mitruț, prieten și coleg de joacă de-al său, pentru tabăra tătărească. Viitorul domn, pe atunci Stefăniță, isi arătă înca din acel timp abilitățile de conducător și inteligența ageră.

În acele timpuri tătarii erau spaima Moldovei. Erau veniți, în secolul al XIII-lea din Mongolia. Cucerind și distrugând în calea lor China, Asia Centrala, Persia până în Orientul Mijlociu și dorind să treacă până în apusul Europei. Tătarii distrugeau tot ce le stătea în cale, ardeau satele, holdele și se retrăgeau în grabă.

Într-o zi frumoasă de primăvară, se-ncinse joaca pe miriștea Borzeștiului. Stefăniță, cu ceata sa, a început lupta contra lui Mitruț și ceata tătărească. În urma luptei, Stefăniță a ieșit invingător si l-a judecat pe hanul tatar. În urma judecății, micul han urma să fie spânzurat pentru fărădelegile sale. Mitruț nu mai putea de bucurie ca va fi legat și ridicat în coroana stejarului. Dar, acolo sus, râsul i s-a oprit la vederea adevăraților tatari care se vedeau că veanau în zare. Ceilalți copii nu au mai avut timp sa-l dea jos și Mitruț a fost ucis de săgeata hanului. Stefăniță și-a jurat ca îl va răzbuna pe Mitruț cu mâna lui, iar daca hanul va trăi până va crește el mare, îl va spanzura de stejarul din Borzețti. Timpul a trecut și Ștefan a devenit domnitor al Moldovei, iar prima grijă a fost sa cumințească armatele tătare care făceau rău tării. În urma luptelor Ștefan a ieșit biruitor și l-a judecat pe hanul tătar, același care l-a omorât pe Mitruț sub stejarul din Borzești, și l-a spânzurat de ramurile acestuia.

Legendarul stejar din Borzești s-a carbonizat de mult timp. Din lemnul carbonizat, tratat cu substante chimice, a fost realizată o masă care a fost plasată in altar pe locul stejarului de altă dată.

Așa cum amintește și textul în slavonă, biserica din Borzești a fost construită de Ștefan Voievod împreună cu fiul său, Alexandru, într-un an, trei luni și trei zile. În interior un detaliu impresionează vizitatorii: mărimea ușii dintre naos și pronaos. Se spune ca această ușă a fost zidită după înălțimea scundă a domnitorului Ștefan, având coroana pe cap. Se obișnuia să se faca uși mici la biserici pentru a impiedica dușmanii să intre calare și să profaneze lăcașul religios.

Interiorul bisericii este pictat de către maestrul Grigore Popescu. Pe partea interioara a ferestrelor sunt desenate scene din această legendă și înfățișează spânzurarea lui Gheorghiță, de stejar, de către copii, ca semn al înfrângerii cetei pe care o conducea și omorârea lui de către tătari.